A second chance

Ce-ai patit? Cum s-a intamplat?

Stiu ca m-au dat doi oameni jos din masina. M-au carat pe brate pana in bloc. La scari ma chinuiam si eu sa urc, folosind piciorul bun. Eram obosit si slabit. Parca ma parasisera toate fortele.
Am simtit un gust amar in gura, un gust "negru" si la putin timp dupa aia m-a luat senzatia de lesin.
Am intrat in bloc si cum am vazut liftul ochii mi s-au dat peste cap si am lesinat. Inainte de asta am simtit fiecare fibra musculara din corp cum se contracta. Nu am putut sa zic decat "hipoglicemie"
E atat de mica bariera pana "dincolo", e atat de usor sa treci de ea. Nu mai simteam nimic, nu mai aveam notiunea timpului. Pentru mine o secunda era cat o ora si ora era zi.
Stateam si ma uitam la mine. Ce stiam ca sunt si ce ajunsesem in secunda aia. Cu doi oameni pe mine ca sa-mi tina gura deschisa si sa ma tina de limba. Dupa am plecat de acolo. Parca mergeam linistit cand am inceput sa aud urletele disperate din spate.
Mi s-a bagat zahar in gura. Ii simteam gustul dulce cum ma prinde si ma taraste inapoi.
Am deschis ochii, sau cel putin mie mi s-a parut ca i-am deschis si oamenii m-au luat pe sus si m-au lasat din brate abia cand am ajuns in pat...

E atat de mica bariera pana "dincolo"... a doua sansa...