Melalcoolic

Everything is pale under a bright blue sky. The wind is blowing in my face, but i can't feel his chilling touch. The music is singing in my ears, but i can't hear a note. I don't even feel the taste of cigarettes anymore.
Just like a corpse I struggle to find my own place in this giant turd called Earth.

Yet again darkness falls.


5 down, 3 more to go!

Goodbye for now

Death to the hordes!
Hell awaits just beyond the Black Portal.
They're expecting you there.
Go!


22 iunie - 2 iulie iau o pauza ... Bac-ul a venit!

HERE COMES THE PAIN MUTHAFUCKAS!!!

Goodbye cruel world

Am iesit din bloc, am facut cativa pasi si in fata mea a cazut o piatra incinsa. Am ignorat si la cativa pasi dupa a mai cazut o piatra. Nu am observat-o si mi-am vazut de drum.
Se adunau norii negrii de furtuna. In curand incepu sa ploua. Eu imi vedeam de drum prin ploaie. Abia dupa ce mi-am revenit mai bine din somnolenta am vazut ploaia. M-am uitat la cer. M-am uitat in jur. Nu mai ramasese nimic. Cerul era rosu, macelarit, se aduna intr-o spirala, ploua cu sange, iar copacii luasera foc. Oamenii erau acum doar niste cadavre fara piele care alergau disperate si urlau prinse in sfere de foc. Pana sa-mi dau seama am inceput sa vad flacari in fata ochilor. M-am uitat la mainile mele si mi-am vazut pielea bolborosind. Am dat sa urlu dar buzele arse nu se mai puteau deschide. Durerea m-a facut sa cad din picioare.
Brusc m-am vazut de sus. Eram o chestie incovoiata, prinsa in flacari, care nu semana deloc cu un om.
Mi-am luat ochii de pe mine si am plecat mai departe, spre o zi mai buna.


It was raining blood from a lacerated sky

Ultima noapte

Lumanarea mai are putin si se termina. Scriu pe aceasta foaie, ingalbenita de vreme, ce imi amintesc din momentele frumoase. Ma tot gandesc si numai unul imi vine in minte.
Am in fata ochilor o imagine cu o fata cu parul lung care merge usor pe malul marii. Vantul ii flutura parul si fusta. Fata are casti in urechi si se unduieste pe melodia ei la fel ca flacara din aceasta lumanare muribunda.
Dispare aceasta imagine si imi apare alta in minte.
Privelistea pe care mi-o oferea camera mea de la munte. Versantul impunator in fata mea, la baza lui un rau cu apa rece, cristalina, brazii falnici care intepau cerul.
Inca imi mai amintesc acel miros cand deschideam geamul. Mirosul din aceasta camera a mea era intodeauna de cafea cu tigari si cu brazi.
Dispare si aceasta imagine. Mi se stinge lumanarea. Am ramas in bezna acestui loc. Acum ma uit pe geam si vad un fulger cum rupe cerul. Aud ploaia care imi bate in geam. Incepe furtuna.
Imi aprind o tigara si urmaresc peisajul nocturn oferit de locul acesta intunecat...

Poate? Nu stiu!

Cine? Eu!
Unde? Aici!
Cand? Dupa BAC!
Ce? Ma fac ranga!
Si? Si imi dau admiterea!
Dupa? Plec la mare cu papusa!


22 iunie here I come!!!
HERE COMES THE PAIN!!!

Follow your dreams

Fly to the sun with broken wings, knowing you will fall.
Fall like lightning from the Heavens and hit the ground.
Get up from the ground and jump again hoping this time you'll touch the stars.
You know that you're gonna fall but you can't help jumping again and again. Forget about the pain, forget about the anger, forget about everything and just try to fly as high as possible!

Death? HA! It's life I'm worried about.

Inegalabilii

Abia intors de la bal, stau si ma uit in gol si incep sa imi amintesc toate lucrurile pe care le-am facut cu ACEI OAMENI. Toate traznaile facute la Cipi, toate betiile, toate amenintarile cu scaderea notei la purtare, tot. Nu imi pasa, cum nu-mi pasa nici acum. Nu imi pasa pentru ca eram toti. Toti am fost, toti o sa ramanem!
Chiar daca am plans la bal sper doar sa nu fie sfarsitul aici, doar suntem in acelasi oras, in aceeasi tara, pe aceeasi planeta.

"Chiar daca unul e la Madrid si altul e la Bucuresti, ne vedem undeva la mijloc" - Cipi


Mi-e greu sa imi intind aripile fara voi!



Candva, cineva o sa intre pe poarta Scolii Centrale si o sa zica: "Candva a fost F-ul, acel F care acum nu il mai vezi nicaieri."

F-ul a fost pentru mine ceva unic. Au fost colegi noi si oameni pe care ii stiu de o vesnicie. Sunt oameni pe care ii stiu de cand am venit in Centrala, in clasa a 3-a. Cu 80% din clasa am copilarit, cu restul m-am cunoscut, am baut si am invatat cate ceva de la ei, ca pana la urma fiecare invata cate ceva de la celalalt.

Absolventii 9-10-11-12 F va iubesc! Am trecut si hop-ul asta si o sa trecem si de multe altele. Sper ca drumurile noastre sa nu se desparta!

Sus, jos, inapoi, din nou

Ieri te-ai trezit, te-ai dus si te-ai uitat in oglinda. Ti-ai vazut mutra, te-ai strambat si ai zis ca mai rau nu poti sa ajungi. Azi te trezesti, te uiti in oglinda si vezi coltul drept al gurii atarnand, deschizi gura, dar ea se deschide doar pe jumate. Dai sa vorbesti, nu iti intelegi cuvintele si incepi sa plangi.
Ieri ai cantat la chitara si ti-ai blestemat mana ca cedeaza la partile rapide din melodii. Azi te trezesti, pui mana pe chitara si nici pana nu mai esti in stare sa o ti. Incerci sa strangi pumnul dar nici el nu te asculta. Puterea din mana te-a parasit. Mohorat arunci chitara, dai cu pana de pamant si urlii cat te tin plamanii.

Ieri nu ti-ai dat seama cat de om esti. Azi nu poti sa concepi ce neom ai ajuns.

Ploaie

Norii negrii inghitira soarele. Se asternu bezna si incepu sa bata un vant rece si taios. Primele picaturi au inceput sa cada. Un fulger despica cerul in doua si incepu sa ploua puternic. Vantul rascolea copacii dintro parte in alta si oamenii fugeau catre adapost.
Eu ma plimbam si savuram fiecare picatura care imi pica pe corp. Ma plimbam agale si ma uitam la decorul apocaliptic. Un alt fulger lumina cerul, facand norii sa para a fi doua armate care navaleau una catre cealalta. Tunetele care cadeau ca niste lovituri de tun faceau ca pamantul sa se cutremure.
Nimic nu-mi putea opri plimbarica morbida.
Strazile acum au devenit mici fluvii. Se vedea cum canalele parca gemeau sub siroaiele de apa.
Un tunet facu ca atmosfera sa bubuie, un fulger cazu si strada pe langa care mergeam se despica la jumate.
Plimbarica mea nebuna lua sfarsit in momentul in care am ajuns acasa si m-am asezat la birou.
Am decis sa scriu acest articol. Acum pentru ca l-am terminat stau si ma uit la furtuna de afara.

Ma lustruisem, ma lustruisem, ma lustruisem pe bombeu

Un om mergea pe strada, foarte ingandurat si trist. Pe langa el a trecut un om care fredona o melodie foarte vesela si plina de viata. Omul trist s-a oprit, a ascultat melodia, si-a dat seama ca o stie si a inceput si el sa o fredoneze: "Paseam atent, paseam atent, paseam atent sa nu ma sparg..."
Acelasi om care acum a terminat de fredonat melodia s-a intristat din nou. De data asta un copil a trecut pe langa el si a inceput sa sufle balonase. Omul acesta s-a oprit si s-a uitat dupa balonase cum urca spre cer si se sparg si i-a disparut orice urma de tristete, amintindu-si ca undeva adanc in el inca mai e un copilas care vrea sa se joace si sa alerge bezmetic toata ziua.

Sunt cateva lucruri simple pe care doar trebuie sa le remarci pentru ca o zi proasta sa devina o zi extraordinara. O melodie, un sufilici de balonase, un album nou, o gura de bere, lucrurile mici.

"Dar hai sa ne avem ca frati!
Toti suntem putin luati!"