Dream on...

Aseara am avut o serie de vise destul de dubioase. Totul a inceput cand m-am pus in pat sa dorm. Mi-am bagat castile in urechi si ascultam, mi se pare Pantera - Cemetery Gates. Nici nu mi-am dat seama cand am intrat in starea de veghe, stare in care toate visele par atat de reale.
In primul vis m-am urcat pe marginea geamului de la balcon si m-am aruncat. Vedeam pamantul clar in fata mea, dar nu mai ajungeam o data la el. M-am trezit si mi-am pus castile de-o parte si am inchis muzica.
Am adormit si m-am visat ca imi cautam nu stiu ce pastile pentru nu stiu ce boala aveam in vis. Dar nu puteam sa le gasesc oriunde, doar la un magazin de jandarmi (cred). Am intrat acolo si omul mi-a dat cu totul si cu totul alte pastile si mi-a aratat niste carti, printre care si "Dune" de Frank Herbert. M-a intrebat daca tata are o lanseta si dupa aia m-am trezit pentru ca imi suna telefonul.
Pe undeva prin noapte am mai avut un vis scurt, in opinia mea. Am visat ca eram intr-un vortex. Si oriunde ma uitam vedeam acelasi decor negru si spirala rosie care se strangea in jurul meu.
M-am mai visat la volan. Mergeam pe drum si din dreapta a intrat in mine o masina imensa. Am avut o perioada lipsita de imagine si, dupa aia, am vazut salonul de spital si prietenii cum se uitau la mine cu lacrimi in ochi. Doar unul a avut curajul sa-mi zica ce s-a intamplat. Si mi-a zis ca era cu mine in masina si ca el a scapat. Eu nu mai aveam mana dreapta si piciorul drept...

Noapte foarte dubioasa.

Supercharged

Cine a zis ca fiecare zi trebuie traita nu a fost prost. Am o mica observatie de facut. Mintea umana are obiceiul sa aduca in prim-plan toate lucrurile rele. Aici vorbesc de o minte umana neinstruita. De aceea fiecare om trebuie sa-si educe mintea pentru ca sa-i aduca in prim-plan lucrurile frumoase pe care le-a facut sau o sa le faca.
De exemplu azi eu am de facut vizite in familie. Lucru care imi displace enorm. Preferam sa stau la o bere sau la o cafea cu gasca. Dar faptul ca o sa ma urc in masina, o sa pornesc motorul si mirostul de benzina o sa-mi inunde narile, mie imi ajunge sa declar ca asta o sa fie o zi buna.

Doar eu (drogat de vaporii de benzina) si drumul in fata mea. Simply perfect!

Dead enough

Din spatele pietrei de mormant sari un mic schelet care incepu sa se invarta, sa danseze si sa cante. Eu stateam si ma uitam oripilat la el cum isi canta cantecelul din morti. Copacii tineau ritmul melodiei cu pocnituri macabre, si sunetul melodiei parca iesea din morminte.
Brusc totul se opreste, chiar si scheletul animat, care ia foc. Din vapai am reusit sa-i deslusec orbitele care ma fixau. Avea o "privire" care ma injunghia in suflet. Intr-un final a prins sa vorbeasca. Vocea adanca imi facea maruntaiele sa tremure.
Tot ce a zis a fost "BUN VENIT!" apoi s-a transformat in cenusa.
Cand sa plec am vazut portile inchise. Erau blocate, dar nu stiu cu ce. In spatele meu se auzeau copacii cum trosneau din ce in ce mai tare.
Am simtit o mana pe umar. Am refuzat sa ma uit si o voce guturala tuna din spatele meu "PRIVESTE-MA!". Nu era nimeni altul decat scheletul animat de mai devreme care acum statea cu craniul la o palma de fata mea. Imaginea asta si duhoarea mortii ma facu sa lesin.
Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost "Savureaza-ti ultimul somn."


Acum sunt cu ei, aici si astept lumina care refuza sa apara.

Happiness in a drop of rain

Zilele se scurg pe langa mine in timp ce stau si ascult cum ploaia cade usor. Pur si simplu stau in scaunul meu de la birou cu filtrul de la o tigara uitata aprinsa in scrumiera, ma uit in gol si ma gandesc la multe lucruri in acelasi timp. Brusc eu raman in scaun numai cu trupul pentru ca mintea mea imi zboara pe alte meleaguri.
Ajung pe o strada la dreapta, la ultima casa pe stanga. Acolo mintea imi zboara direct la etajul casei unde intru intr-o camera plina de buburuze pe pereti.
Simt un miros specific. Era mirosul care ma hipnotiza si ma facea sa adorm in zilele de la sfarsitul verii. Mirosul care imi aduce aminte de Predeal sau de unele seri din Bucuresti. Gasesc pe jos un fir de par jumate blond jumate saten.
Brusc ma trezesc.
I'm here all alone thinking about angel dust.

Blogger's block

Am inceput sa scriu mai rar din pacate pentru unii, din fericire pentru altii, depinde fiecare cum o ia. Am un fel de blocaj mental, o lipsa de idei si o lene sa stau sa le caut incat pur si simplu prefer sa ma pun in pat si sa dorm. Acum e o exceptie...
Mi-e oarecum dor de unele momente din clasa a 12a. Mai ales momentele in care ma urcam in masina si plecam unde vedeam cu ochii. Ma opream cand stiam ca am ajuns acolo, chiar daca nu stiam unde sunt, ma intorceam cand stiam ca mai am destul combustibil incat sa nu raman pe drumuri, desi uneori am avut oarecum niste dubii.
De atunci pana acum s-au schimbat unele chestii in datele problemei. M-am intors de ceva vreme la statutul de boboc, numai ca mi-am schimbat locul de munca, facultate, nu scoala. Co-pilotul meu e a 12a si nu-i chiar frumos sa-l tarasc dupa mine doar ca mi se ... nazareste cheful sa plec aiurea prin tara. Sala de forta pe 4 roti, Dacia, a cam imbatranit si e cam puturoasa. Iarasi eu (the one, the only) era sa am o mica ruptura de muschi la umarul stang (da stiu, sunt un criminal notoriu), nu stiu de la ce (oare?!), si am preferat sa mai stau oleaca pe bara decat sa trag de covrig pana pic.
Dar vreau iar sa conduc fara destinatie, vreau iar sa beau si sa nu simt (pacat ca ficatul si-a pus cruce) si asta vreau sa obtin din primul an de la facultate.

Am uitat sa mentionez. Cel mai important lucru pe care il vreau sunt doua: vreau sa nu am nicio restanta si vreau sa-mi ramana Praful de Ingeri pe umeri.

Vendetta

Strip the layer off, get into the void and search for the truth. Your quest will not be taken lightly until you understand what exactly are you searching. The truth is not at the palm of your hand. That's only the hard surface looking clean and shiny just for you.
I tend to walk away from everything with just a smile. If you manage to get through these eyes, then you will find the darkest eyes I have ever seen, the mind's eyes.

Never judge a book by it's cover, nor a man by his first words. Read a little, speak a bit more and more surprises will come up.

My imitations are the next victims of a sick vendetta that beckons me to a vital cynicism.